|
 Vaticanul are foarte mare grijă de minunile “oficiale”, pe care le “acreditează” cu ajutorul unei comisii de exorcişti şi demonologi. BOR, în schimb, îşi crede pe cuvânt enoriaşii. Catolicii care sunt martori ai unor miracole sunt obligaţi să păstreze tăcerea până când o echipă specială formată din psihologi, teologi, preoţi şi exorcişti le va fi investigat afirmaţiile, spune un nou regulament al Vaticanului, în curs de elaborare, care urmăreşte să stârpească mărturiile false
legate de minuni. Papa Benedict al XVI-lea a cerut Congregaţiei pentru doctrina credinţei (tribunal al Bisericii Catolice, care are ca scop promovarea şi tutelarea doctrinei credinţei şi a moravurilor în toată lumea catolică) să conceapă un manual care să-i ajute pe arhierei să combată explozia de semne divine inventate înregistrată în ultima perioadă.
Noile reguli se vor aplica în cazul viziunilor cu Isus şi Fecioara Maria, mesajelor divine, fenomenului apariţiei rănilor lui Christos pe corpurile unor credincioşi şi al statuilor şi icoanelor plângătoare, scrie independent.co.uk. Sarcina coordonării manualului (vademecumului, în termeni bisericeşti), care va înlocui un set de reguli din 1978, i-a revenit arhiepiscopului iezuit spaniol Luis Francisco Ladaria Ferrer.
Orice catolic care va fi martorul unei minuni va fi luat în serios de Biserica Catolică numai dacă nu-şi va face publică experienţa prin care a trecut. Refuzul de a urma această directivă va fi privit ca un semn al falsităţii declaraţiilor celor în cauză.
Într-o a doua etapă, credincioşii vor fi vizitaţi de o echipă de psihiatri, fie atei sau de religie catolică, ce le va testa sănătatea mintală, şi de una de teologi, care va analiza conţinutul mesajelor divine, pentru a se asigura că nu contravin învăţăturilor Bisericii. Dacă miracolele vor fi considerate credibile, persoanele în cauză vor fi luate la întrebări de exorcişti şi demonologi, pentru a exclude posibilitatea ca Satana să se ascundă în spatele minunilor, cu scopul de a-i înşela pe credincioşi. Potrivit regulilor din 1978, aflate încă în vigoare, după investigarea miracolelor, arhiereii trebuie să trimită Vaticanului rapoarte spre aprobare.
Documentare pe Discovery
Biserica Ortodoxă, în schimb, nu se preocupă de catalogarea şi ierarhizarea minunilor, spune părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. El cunoaşte modul în care se oficializează minunile la catolici, de la Discovery, unde a urmărit un documentar numit “Poliţia miracolelor”, şi subliniază că în Biserica Ortodoxă martorii unor miracole se adresează preoţilor care îi spovedesc, care nu se folosesc de formulare sau teste premergătoare.
“Am văzut pe Discovery un documentar, se numea «Poliţia miracolelor», şi acolo se vorbea de ceea ce se întâmplă în Biserica Romano - Catolică. Biserica Ortodoxă pune însă accentul pe relaţia dintre preot şi credincios în scaunul spovedaniei. Acolo un credincios poate spune din bucuriile credinţei lui. Nu avem o poziţie oficială. Toate cazurile de minuni sunt cunoscute, însă ele nu devin oficiale sau publice, nu sunt contabilizate de o instituţie din cadrul Bisericii. Ele sunt consemnate fie de cronici, fie în evidenţele bisericilor respective.”
Deşi toate icoanele ortodoxe sunt făcătoare de minuni, unele dintre ele sunt însă mai făcătoare de minuni decât altele, arată Stoica: “Toate icoanele au acelaşi har, pentru că sunt sfinţite, nu putem să avem două categorii de icoane, unele făcătoare de minuni şi altele care nu sunt făcătoare de minuni. Unele dintre ele sunt însă considerate făcătoare de minuni pentru că cei care s-au rugat în faţa lor spun că li s-au îndeplinit anumite dorinţe”.
“Inclusiv eu pot să depun mărturie că m-am rugat foarte mult în faţa icoanei Maicii Domnului din biserica în care slujesc şi mi-am dobândit primul copil, dar acest lucru în ortodoxie nu se clamează, nu facem foarte multă publicitate. Ele sunt minuni ale credinţei sau bucurii ale credinţei, cum le numim noi”, face purtătorul de cuvânt referire la un caz personal.
El menţionează şi alte exemple: “Este consemnat într-o arhivă, dacă nu mă-nşel în revista «Timpul», faptul că moaştele Cuvioasei Parascheva de la Iaşi au săvârşit foarte multe minuni: Iaşiul nu a fost bombardat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial sau, atunci când luat foc biserica în care era aşezată racla, toată zona a ars, mai puţin cea în care se aflau moaştele Cuvioasei”.
Şi încă: “Sunt persoane care se roagă la racla Sfântului Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, din Catedrala Patriarhală. Sunt foarte mulţi care spun că s-au vindecat de boli considerate de medici incurabile, că au dobândit de la bunul Dumnezeu prunci, au găsit alte împliniri în viaţă”. Sursa: cotidianul.ro
|
