|
 Anne Marie Luijendijk, cercetător la Universitatea Princeton, a identificat proprietarul unui papirus grec al Noului Testament în persoana lui Aurelius Leonides, un negustor de in din Egipt. Descoperit în sec. XIX la Oxyrhynchus – Egipt, papirusul conţine versetele 1-7 din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani. „Este prima şi singura situaţie în care cunoaştem cine a fost proprietarul unui papirus grec vechi al Noului Testament”, scrie Luijendijk în Jurnalul de Literatură Biblică. „Pentru cele
mai multe manuscrise timpurii ale Noului Testament, nu cunoaştem nici măcar unde au fost găsite, ca să nu mai vorbim de cei care le-au deţinut”, continuă ea.
Papirusul datează din perioada împăratului Constantin cel Mare. Constantin este împăratul roman care a pus capăt sutelor de ani de persecuţii ale creştinilor, acordându-le acestora libertatea cultului. Decizia sa a permis răspândirea creştinismului în întregul imperiu şi, printre altele, multiplicarea (copierea) Noului Testament. În prezent, datorită acestei noi descoperiri, putem cunoaşte parţial povestea unuia dintre aceşti creştini.
„Există câteva greşeli de ortografie şi o parte a versetului 6 este omisă”, au precizat Bernard Grenfell şi Arthur Hunt în 1899, martori ai descoperirii. Ei au concluzionat că papirusul a fost „fără îndoială, un exerciţiu al unui învăţăcel”. Pentru a afla Cine a deţinut papirusul, profesorul Luijendijk s-a anjagat într-o muncă detectivistico-arheologică. Grenfell şi Hunt menţionează în 1899 că „papirusul a fost găsit legat împreună cu un contract datând din 316 d.Hr.”.
Din păcate ei nu au specificat în mod concret despre ce document este vorba, fie pentru că nu au fost foarte interesaţi de asta, fie că erau preocupaţi de papirus, presupune Luijendijk.
Pentru aflarea acestui document dispărut, Luijendijk a apelat la o bază de date modernă a papirusurilor, numită HGV (Heidelberger Gesamtverzeichnis), la documentele cu datarea 316 d.Hr. A descoperit 13 exemplare, dintre care numai 2 erau contracte. Unul reprezenta un contract de închiriere a unui teren, iar celălalt era „un contract de vânzare a unui măgar”. Luijendijk a dovedit că al doilea contract, cel cu vânzarea măgarului, iese din discuţie. A rămas numai contractul de închiriere a terenului. Ancheta a arătat că el a fost descoperit în aceeaşi perioadă ca şi papirusul, în urma unor cercetări fiind trasă concluzia că papirusul şi contractul se află în strânsă legătură.
|
